Ce sunt masele de aer? O inițiere în meteorologia sinoptică și prognoza meteorologică

Cu toții vrem să știm cum va fi vremea peste câteva ore, câteva zile, poate chiar peste o săptămână. Iar majoritatea dintre noi apelăm la aplicațiile de pe smartphone sau la prognoza prezentată de BUSU, care sunt la un click distanță, pentru a afla prognoza meteorologică pentru o anumită perioadă de timp. De fapt, toate activitățile noastre de zi cu zi sunt influențate de condițiile meteorologice, care pot fi favorabile sau nefavorabile realizării acestora. Astfel, nu credem că există vreun domeniu care să nu fie strâns dependent de acestea. Iar meteorologii încearcă pe cât posibil să scoată un produs cât mai bun, mai lizibil și mai pliabil pe activitățile desfășurate de fiecare dintre noi, pentru aceasta necesitând multă muncă și putere de concentrare, dar mai ales cunoștințe. Cunoștințe multiple din sfera fizicii și geografiei, în special.

N.B.! Cunoștințe pe care Busu sau alți prezentatori TV nu le dețin, dincolo de harul și flerul acestora de a ne prezenta nouă prognoza pe 3 zile, cunoștințele acestora fiind de altă filieră.

Busu prezentând dinamica maselor de aer la nivel continental

Astfel ajungem la prognoza vremii și la ramura meteorologiei care se ocupă de aceasta: meteorologia sinoptică. De fapt, dacă stăm să ne gândim mai bine, scara sinoptică se referă la toate fenomenele ce se întind pe distanțe de sute, chiar mii de kilometri (în general, peste 2000 de km, dar procesele sunt mult mai complexe și interdependente, deci nu avem neapărat niște praguri de clasificare a acestora) și pe durate de timp de până la 7-10 zile. Adică tot ce ne influențează starea și activitățile de zi cu zi, de la transportul maselor de aer dintr-o regiune în alta, până la fronturile atmosferice și cicloni sau anticicloni.

Scările dinamicii atmosferei

Iar pentru a înțelege mai bine aceste procese, ne-am gândit la o serie de articole destul de scurte, mai pe înțelesul dumneavoastră, despre tainele meteorologiei sinoptice. Vom posta câte un articol pe săptămână, în fiecare zi de sâmbătă.

Pentru început, dorim să răspundem la o întrebare pe care sunt sigur că v-o puneți foarte mulți dintre voi: ce sunt masele de aer? De multe ori, auzim inclusiv la TV, la radio sau pe rețelele de socializare despre mase de aer, despre transportul unei mase de aer către spațiul geografic al României.

Model de hartă sinoptică, ce-i ajută pe meteorologi în prognoza meteorologică

Simplu spus, o masă de aer este un volum de aer, de dimensiuni apreciabile, cu însușiri asemănătoare pe toată suprafața acestuia. Cu alte cuvinte, însușiri cvasiomogene, deoarece putem întâlni unele diferențe de temperatură sau umiditate în cuprinsul acestora, deși acestea sunt minore. Și totuși, cum se formează masele de aer?

O masă de aer cu însușiri fizice caracteristice se formează numai cu condiția staționării mai îndelungate deasupra unei anumite regiuni. Această staționare permite transmiterea către aerul de deasupra a caracteristicilor fizice ale respectivei regiuni (transferurile de căldură se fac de jos în sus– când afară este foarte cald, trebuie să știm că mai întâi solul se încălzește foarte tare, determinând transferul de căldură către aerul de deasupra; asemenea transferuri se produc și deasupra apei oceanelor, dar mai greu având în vedere caracteristicile termice ale suprafețelor mari de apă). Când masa de aer se deplasează spre alte regiuni, poartă cu sine aceste caracteristici, modificând starea vremii pe traseul străbătut. Încetarea deplasării și staționarea deasupra altei regiuni determină transformarea caracteristicilor, deci transformarea unei masei de aer într-alta. Orice anticiclon care staționează deasupra unei anumite regiuni determină prin caracteristicile sale (stabilitate, timp senin și calm atmosferic) intensificarea schimburilor de energie dintre suprafața terestră și aerul de deasupra, favorizând astfel formarea unei mase de aer. Acest proces poate avea loc și în părțile superioare ale minimelor barice de la latitudini subpolare. Aceasta se datorează răcirii adiabatice a aerului tropical și transformarea lui în aer arctic. Formațiunile barice cu caracter quasipermanent și quasistationar în care iau naștere mase de aer se numesc centri barici de acțiune. Pentru regiunea sinoptică europeană avem Anticiclonul Azoric, Anticiclonul Siberian, depresiunea islandeză și depresiunile mediteraneene. Acestea sunt centri barici de acțiune deoarece masele de aer formate în cuprinsul lor se deplasează deasupra Europei, determinând starea vremii.

Principalele tipuri de mase de aer și locurile de formare ale acestora

Zona de separație dintre două sau mai multe mase de aer cu caracteristici fizice diferite se numește front atmosferic.

Și totuși, haideți să ne uităm puțin pe harta de mai sus și să ne facem o idee despre masele de aer care influențează vremea la nivelul României.

Tipuri de mase de aer ce influențează clima României:

1 Arctic:

-continental (cA) care pătrund pe continent din zona Polului Nord peste Marea Barents sau Marea Kara;

-maritim (mA) care pătrund dinspre Groenlanda și Insulele Spitzbergen peste Marea Nordului și Peninsula Scandinava.

2.Polar sau temperat (de la latitudini medii) :

-continental (cP) formate în anticiclonii din Europa de Est (Anticiclonul Siberian- Est-European);

-maritim (mP) care pătrund dinspre latitudinile mijlocii ale Oceanului Atlantic.

3.Tropical : -continental (cT) care ajung în Europa dinspre Africa de Nord, Peninsula Arabia sau Asia Mică;

-maritim (mT) generate la latitudini subtropicale ale Atlanticului de Nord (în Anticiclonul Azoric) și mai rar în Marea Mediterană.

Descrierea acestor mase de aer va fi realizată în următorul articol.

De asemenea, masele de aer mai pot fi clasificate și după gradul lor de stabilitate. Putem vorbi despre mase de aer stabil și instabil. Gradul de stabilitate este determinat de diferența dintre particula de aer care urcă și aerul înconjurător. Particula de aer, în acest caz, reprezintă un volum de aer, practic o masă de aer la o scară mai mică, cu însușiri puțin diferite de cele ale aerului din jur. Astfel, considerăm că suntem afară, în momentul la care este publicat articolul (după-amiaza zilei de 25 septembrie), avem radiație solară, în scădere față de acum câteva săptămâni, dar care încălzește puternic anumite tipuri de sol (caracteristicile solului sunt foarte importante). Astfel, prin transferul de căldură către stratul de aer de deasupra, acesta se încălzește foarte tare, devine mai ușor și începe să urce.

Ei bine, în această situație ipotetică, dacă temperatura aerului înconjurător scade mai rapid decât cea a particulei, aceasta fiind în continuare mai caldă, deși a urcat destul de mult, spunem că masa de aer este INSTABILĂ, iar particula de aer continuă să urce, permițând formarea norilor cu mare dezvoltare pe verticală. Astfel de situații sunt foarte des întâlnite, cum este și logic de altfel, pe timpul sezonului cald. În situația inversă, dacă temperatura aerului înconjurător scade mai puțin decât cea a particulei de aer, aceasta fiind acum mai rece, spunem că masa de aer este STABILĂ, iar particula de aer va urma o mișcare descendentă, permițând apariția timpului calm, senin, cu foarte puțini nori (de vreme bună) și cu multe inversiuni de temperatură pe timpul nopților, datorită răcirii prin radiație. De asemenea, putem avea mase de aer în stare condițional instabilă, a căror stare de stabilitate este determinată de conținutul de umiditate (prin condensare, se degajă căldură latentă, ce poate crește temperatura particulei de aer).

Stabilitatea și instabilitatea atmosferei

Cam atât pentru astăzi. Un scurt rezumat:

  • masele de aer sunt volume de aer mari, cu proprietăți asemănătoare pe toată suprafața acestora;
  • masele de aer se formează în urma staționării acestor volume de aer deasupra anumitor suprafețe, fapt ce determină transferuri de căldură sol- aer sau apă-aer;
  • masele de aer pot fi clasificate după locul de formare, gradul de stabilitate al acestora;
  • Principalii Centri Barici de Acțiune la nivelul Europei: Anticiclonul Azoric, Anticiclonul Siberian (Est-European), depresiunea islandeză, depresiunile mediteraneene;
  • suprafața de separație a două mase de aer cu însușiri diferite- front atmosferic.

Sursa foto:

https://www.britannica.com/science/air-mass

http://www.atmo.arizona.edu/

https://www.theweatherprediction.com/

https://www.rmets.org/

ANDREI ELIAS CĂLUGĂRU

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *